Ana Nedelcu (Romania)

Ana Nedelcu (Romania)
-A OPRI TIMPUL PE UN FIR DE NISIP

Caut printr-un anunţ astral
Un partener cu care să explorez
Firul de nisip.
Mai degrabă
Îmi fac singură bagajele
Mentale şi sufleteşti,
Urmând să pornesc
Într-o călătorie în timp,
Alături de timp.
Nu am primit apel de însoţire,
Aşa că-mi iau timpul cu mine
În expediţie.
Deja calc pe un nisip fierbinte,
Iar tălpile-mi ţipă în extaz.
Continui să merg la pas
Şi totuşi cu răbdare,
Mai departe printre liane.
Mi se înfăţişează un peisaj paradisiac:
Arbori cu glas,
Verdeaţă cu cântec,
Stânci cu ochi
Şi mare cu spumă din nor.
Am timpul lângă mine
Pe care-l întreb din când în când
Cât mai am de parcurs,
Cât mai am de explorat.
Cât mai am…
Timpul tace mâlc
Pentru că nu există de fapt.
Mi se şopteşte pretutindeni
Că totul este etern,
Că timpul s-a retras
Din acest colţ de Univers,
Iar eu pot explora totul în voie.
Nisipul îmi arde pielea
În vâltoarea fericirii veşnice.
Vorbesc cu fiecare firicel de aur în parte,
În timp ce soarele
Mă înveleşte armonios cu bronz,
Iar marea mă răcoreşte delicat
Cu stropi.
Cunosc Paradisul
Care nu este nici decum
Atât de departe,
Atât de neatins.
Atât de interzis…
Drumurile sunt deschise şi libere…
-TIME- ROADS PETRIFIED ON A GRAIN OF SANDI
have given free course to a cosmic announcement,
In order to find a willing partner
With who I can explore the sand grain.
Sooner I make my own
Mental and spiritual luggage,
And I try to follow the time steps…
I try to walk along time…
I got no journey partner,
So that in the end I ask time to accompany me.
I am now starting to feel the hot sand
Under my soles
That are keep uttering shrills
Of positive trance.
I continue my journey,
Following my steps,
Discovering fresh savage creepers,
And keeping my patience.
My eyes are contemplating
Paradise views:
Talkative trees,
Melodious verdures,
Rocks with big profound eyes,
And sea with cloud- foams.
Time is near me and I dare to ask it:
How much time do I have to travel?
How many places do I have to explore?
How much time do I have…?
But time says nothing at all,
‘cause it doesn’t truly exist.
I hear voices that keep whispering me
About the eternal everything,
About the retiring time,
About this immortal
Piece of Universe.
Here I am aloud to explore everything…
The sand is burning my skin
Inside the endless happy whirl.
I share thoughts
With every gold grain of sand,
While the sun is covering me with tan,
And the sea is cooling me with drops.
I met Paradise in its entire beauty.
U can hardly ever integrate it
As so unseen…
So untouchable…
So bewildered…
Roads are opened and free…

Share

Recommended Posts

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.