Ana Nedelcu (Romania)

Ana Nedelcu (Romania)

-A OPRI TIMPUL PE UN FIR DE NISIP

Caut printr-un anunţ astral

Un partener cu care să explorez

Firul de nisip.

Mai degrabă

Îmi fac singură bagajele

Mentale şi sufleteşti,

Urmând să pornesc

Într-o călătorie în timp,

Alături de timp.

Nu am primit apel de însoţire,

Aşa că-mi iau timpul cu mine

În expediţie.

Deja calc pe un nisip fierbinte,

Iar tălpile-mi ţipă în extaz.

Continui să merg la pas

Şi totuşi cu răbdare,

Mai departe printre liane.

Mi se înfăţişează un peisaj paradisiac:

Arbori cu glas,

Verdeaţă cu cântec,

Stânci cu ochi

Şi mare cu spumă din nor.

Am timpul lângă mine

Pe care-l întreb din când în când

Cât mai am de parcurs,

Cât mai am de explorat.

Cât mai am…

Timpul tace mâlc

Pentru că nu există de fapt.

Mi se şopteşte pretutindeni

Că totul este etern,

Că timpul s-a retras

Din acest colţ de Univers,

Iar eu pot explora totul în voie.

Nisipul îmi arde pielea

În vâltoarea fericirii veşnice.

Vorbesc cu fiecare firicel de aur în parte,

În timp ce soarele

Mă înveleşte armonios cu bronz,

Iar marea mă răcoreşte delicat

Cu stropi.

Cunosc Paradisul

Care nu este nici decum

Atât de departe,

Atât de neatins.

Atât de interzis…

Drumurile sunt deschise şi libere…

-TIME- ROADS PETRIFIED ON A GRAIN OF SANDI

have given free course to a cosmic announcement,

In order to find a willing partner

With who I can explore the sand grain.

Sooner I make my own

Mental and spiritual luggage,

And I try to follow the time steps…

I try to walk along time…

I got no journey partner,

So that in the end I ask time to accompany me.

I am now starting to feel the hot sand

Under my soles

That are keep uttering shrills

Of positive trance.

I continue my journey,

Following my steps,

Discovering fresh savage creepers,

And keeping my patience.

My eyes are contemplating

Paradise views:

Talkative trees,

Melodious verdures,

Rocks with big profound eyes,

And sea with cloud- foams.

Time is near me and I dare to ask it:

How much time do I have to travel?

How many places do I have to explore?

How much time do I have…?

But time says nothing at all,

‘cause it doesn’t truly exist.

I hear voices that keep whispering me

About the eternal everything,

About the retiring time,

About this immortal

Piece of Universe.

Here I am aloud to explore everything…

The sand is burning my skin

Inside the endless happy whirl.

I share thoughts

With every gold grain of sand,

While the sun is covering me with tan,

And the sea is cooling me with drops.

I met Paradise in its entire beauty.

U can hardly ever integrate it

As so unseen…

So untouchable…

So bewildered…

Roads are opened and free…

Share

Recommended Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.