Livia Ciupav (Romania)

Livia Ciupav (Romania)
Incognitoa
Rod pereţii debili ai memoriei,
Ca un şoarece cuprins de claustrofobie.
Ce e dincolo mă doare şi totuşi,
În ştreangul amintirilor urc,
De bunăvoie şi nesilită de nimeni.
Întorc limbile ceasului înapoi,
Cu zile, luni şi încă nişte ani,
În cataracta uitării mă strecor,
Asemeni unei flori,
Ce-şi caută rădăcinile.
………………………………………….
Drumul horcăie în lanţuri,
Suflete mutilate,
Acoperă golul străzilor,
Ca valurile unei ape curgătoare.
În soldaţii înarmaţi de pe tancuri,
Părinţii noştri aruncă inimi.
Moartea bate clopotele,
Umple bărcile nopţii,
Numai cu fraţi şi prieteni,
Ancorându-i într-un vis,
Din care nu mai pot ieşi.
Copiii mor înainte de a se naşte,
Părinţii mor în picioare scrâşnind,
Îşi amestecă respiraţia, sângele,
Fraţi de o zi, fără nume şi chip.
Pentru ca alţii să iubească,
Să râdă , să spere,
Pentru ca ziua de mâine
Să fie cea mai frumoasă,
Lor le-a rămas dreptul de a muri,
De-a dormi sub iarba deasă,
Mai liberi decât au fost vreodată,
Fericiţi, asemeni lunii la asfinţit,
Ştiind că-n urma ei răsare soarele.
…………………………………………….
Incognito coboară
Uneori din fotografii,
Privind mugurii albi,
Ce-au înflorit din furtună,

Share

Recommended Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.